În liniştea de dinainte,
pe-al tristului şi lung covor
din frunze rare, rătăcite
aş vrea să cad, să pot să mor.

Pe aripa unui sărut
aş vrea sub stâncă să cobor,
ca valul rece şi pierdut
să mă destram, să pot să mor.

Sub foc mocnit să mă aprind
apoi ca jarul în cuptor,
fiind cenuşă, să mă-ntind,
să mă răsfir, să pot să mor.

În arse raze vreau să sting
aceste spectre, voci ce-n cor
mă tot îndeamnă să te-ating,
să mă preling, să pot să mor.